Boala parodontală nu începe neapărat cu durere sau cu dinți care se mișcă. Primele modificări pot fi atât de discrete încât sunt ignorate luni sau chiar ani. Sângerarea gingiilor, retragerea acestora sau respirația neplăcută persistentă pot indica faptul că țesuturile care susțin dinții au început deja să fie afectate. Depistarea problemei într-un stadiu timpuriu poate simplifica tratamentul și poate contribui la păstrarea dinților pe termen lung.
Sângerarea gingiilor nu ar trebui considerată normală
Puțin sânge observat în chiuvetă după periaj este adesea pus pe seama unei periuțe prea dure sau a unui periaj energic. Dacă fenomenul se repetă însă frecvent, poate fi un semn de inflamație gingivală asociată acumulării plăcii bacteriene.
O gingie sănătoasă nu ar trebui să sângereze în mod obișnuit în timpul igienei orale. Atunci când inflamația persistă și nu este tratată, procesul poate ajunge la structurile mai profunde care contribuie la susținerea dinților.
Dinții încep să pară mai lungi
O altă modificare poate fi observată chiar în fotografiile mai vechi. Dacă dinții par mai lungi decât în trecut sau o porțiune mai mare din rădăcină devine vizibilă, este posibil ca gingia să se fi retras.
Dintele nu și-a schimbat dimensiunea, ci țesutul gingival care îl acoperea și-a modificat poziția. Retracția gingivală poate fi însoțită și de sensibilitate atunci când sunt consumate alimente sau băuturi reci, fierbinți ori dulci.
Respirația neplăcută revine la scurt timp după periaj
Halitoza poate avea numeroase cauze și nu înseamnă automat că o persoană suferă de boală parodontală. Dacă mirosul neplăcut revine însă foarte repede după periaj, folosirea apei de gură sau a gumei de mestecat, merită investigată și sănătatea gingiilor.
Bacteriile acumulate între dinți și sub linia gingiei pot întreține inflamația și pot contribui la apariția respirației neplăcute persistente. Un consult stomatologic poate ajuta la stabilirea cauzei reale.
Apar spații între dinți care înainte nu erau vizibile
Schimbările provocate de boala parodontală pot modifica treptat și aspectul zâmbetului. Dacă anumite spații dintre dinți devin mai mari, explicația nu este întotdeauna deplasarea dinților.
Pe măsură ce gingia și osul care susțin dinții sunt afectate, pot apărea modificări ale conturului gingival și ale poziției dentare. Procesul este lent, astfel că diferențele pot fi greu de observat de la o zi la alta.
Medicul stomatolog poate stabili dacă schimbarea este provocată de o afecțiune parodontală, de migrarea dinților sau de o altă problemă.
Sensibilitatea dentară devine tot mai frecventă
O înghițitură de apă rece care provoacă o durere scurtă și ascuțită poate avea numeroase explicații, de la carii și uzura smalțului până la retragerea gingiilor.
În cazul retracției gingivale, o parte din rădăcina dintelui rămâne expusă, ceea ce poate determina o reacție mai puternică la rece, cald, dulce sau acid. Dacă episoadele devin frecvente ori mai intense, chiar dacă senzația dispare rapid, este recomandată identificarea cauzei.
Boala parodontală poate fi descoperită înainte ca dinții să se miște
Mobilitatea dentară poate apărea în forme mai avansate, când structurile de susținere au fost deja afectate semnificativ. Tocmai de aceea, nu este indicat să se aștepte apariția unui simptom atât de evident pentru programarea la stomatolog.
În funcție de situație, evaluarea clinică și investigațiile imagistice pot ajuta medicul să observe starea gingiilor, a rădăcinilor și a osului care susține dinții.
Sângerarea repetată, gingiile retrase, respirația neplăcută persistentă, apariția unor spații noi între dinți și sensibilitatea frecventă nu confirmă singure diagnosticul de parodontită, deoarece pot avea și alte cauze. Sunt însă motive suficiente pentru un control stomatologic, mai ales dacă modificările persistă sau se agravează.
Sursa foto + text: csid.ro